era deja mult prea târziu
mă înălțasem înăuntrul tău
te călătoream spre centru cu tălpile unei vrăbii
și din fiecare parte frumoasă
se auzeau doar cicatricele
crucificate în carnea ambulanței care ne alerga nebunește prin obraji

de jur împrejurul morții
cineva construise ore fixe și câteva uși
unde praful se putea îmblânzi
după fiecare ploaie